Ieșită din pătură,
cu picioare de fum,
moartea își cerceta fundul bombat
în oglinda spartă a dimineții.
Exersa pași pe sârmă,
cu o eleganță fragilă,
sub privirea tăioasă a zorilor.

Soarele, în sughițul său artistic,
a surprins-o cu pieptul gol,
înghițind pești de porțelan,
fragmente de vis
alunecau pe gâtul ei
ca niște amintiri care dor.